MARTURII SI EXPERIENTE ALE PARTICIPANTILOR LA WORKSHOPUL DE INTRODUCERE IN SHAMANISM (PARTEA I )
Weekend-ul care a trecut a fost foarte special pentru majoritatea participantilor workshopului de initiere in shamanism tinut de Howard G.Charing la Botosani .
A fost un weekend plin de umor , de rasete , dar si de lacrimi de regasire de sine .
E cumva dificil de pus in fraze sentimentele participantilor , asa ca dupa cateva cuvinte personale voi cita o parte din cele scrise de participanti despre propriile lor experiente .
In primul rand , acest weekend a fost o foarte puternica intoarcere la un bun simt cotidian , la a fi uman , aici pe acest minunat Pamant care are atatea minunatii de impartasit . Departe de a preda notiuni exotice si indepartate sau greu de inteles , sau lipsite de aplicabilitate practica imediata , workshop-ul s-a axat pe explicatii cat mai concise si experimentare personala cat mai relevanta .Altfel spus , vorbe putine , practica multa .
Howard a explicat cosmologia shamanica a celor trei lumi : Lumea de Jos, Lumea de Sus ,Lumea de Mijloc , si apoi a explicat ce este calatoria shamanica , cum are ea loc , care sunt schimbarile fiziologice cerebrale care permit ca , prin folosirea tobelor , oamenii sa treaca pe alte paliere de perceptie constienta a Universului .
Participantii au facut mai multe Calatorii Shamanice sub indrumarea lui Howard , impartasindu-si experientele si cercetand aplicabilitatea imediata a raspunsurilor primite la intrebarile importante ale vietilor lor . Cu adevarat participantii s-au ajutat unii pe altii, impartasindu-si perceptiile si validandu-si reciproc experientele . Una din practici a fost ca un participant sa faca o calatorie shamanica cerand raspuns la o intrebare importanta pentru altcineva , despre care nu stiau nimic decat intrebarea , si multi au gasit ca raspunsuri foarte profunde si specifice la intrebari cruciale pentru viata lor au venit prin persoane bine intentionate cu care interactionasera doar cu aceasta ocazie . Uimitor .
O alta practica fascinanta a fost cea a posturilor corporale inducatoare de transa , la care Howard ne-a aratat pozitia Bunicului Urs , o pozitie foarte puternica pentru vindecare , atestata de mai mult de 6000 de ani in multe locuri pe planeta , si care a avut efecte puternice asupra fiecarui participant .
O jumatate de zi am petrecut-o cu totii intr-un loc linistit din padure , cu mici ochiuri de apa tacute , flori de primavara si copaci infrunzind , ascultand pulsurile si zumzetul Padurii ce revine la viata , stabilind comunicarea cu prietenii nostri , copacii , marii transformatori .
Ultima dupa-amiaza a workshopului a fost marcata de o practica foarte frumoasa , care a implicat aducerea unui cadou de putere si vindecare dintr-o calatorie shamanica, pentru altcineva din grup ...simplu dar foarte eficient , aceasta practica fiind o precursoare a celor de vindecare si recuperare a sufletului .
Ca si concluzie , pot spune ca a fost minunat , atat de simplu , atat de plin de sentiment si de intentie de a cunoaste si de a ajuta ...
A.C., femeie :Dincolo de faptul ca am fost suparata pe mine pt ca nu mi-au iesit unele chestii , nu regret nimic - adica nu regret ca am participat la acest workshop shamanic.A fost o experienta minunata, am invatat o multime de lucruri interesante, am cunoscut oameni deosebiti- pe care acum indraznesc sa-i numesc prieteni si m-am apropiat de natura...Desi eu ma consideram destul de apropiata de natura, la Ipotesti am realizat ca nu era asa...atunci m-am simtit parte din natura, chiar m-am simtit asemenea unui copac in bataia vantului, am simtit cum imi cresc radacini din talpi in pamant si cum ma unduiesc asemenea plantelor fara sa cad, mentinandu-mi echilibrul...Mi-e dor de copacul meu...abia astept sa ma intorc acolo, sa-l regasesc.Nu stiam ca e atat de usor sa vorbesti, sa-i povestesti problemele tale unui copac, care te asculta, te protejeza si te ajuta sa gasesti raspunsurile in tine...In ceea ce-l priveste pe Howard, pot sa spun ca am simtit ca e un om extraordinar...emana pur si simplu vitalitate, energie pe care eu la varsta mea nu le am, e plin de umor si totodata mai are ceva ce nu pot descrie...mai e ceva pt care eu nu gasesc cuvinte.(...)Un alt lucru interesant pe care l-am experimentat a fost Postura Bunicului Urs...atunci am simtit si eu o caldura f puternica (ca majoritatea participantilor) care de fapt m-a si tinut toata ziua (acasa tremurau si eu dormeam cu usa deschisa de la balcon din cauza fierbintelii pe care inca o mai simteam) ...si dureri de picioare, dar mi-am spus ca e din cauza posturii...apoi am mai simtit o prezenta in spate care ma impingea, si cand credeam ca sunt gata sa cad...ma prindea, ma echilibra la loc,dar nu mi-am dat seama pe moment decat cand Howard ne-a spus ca el nu s-a plimbat si prin spatele nostru ... si eu statusem tot timpul cu teama sa nu cad peste el...sau peste altcineva :)Ce pot sa mai spun decat ca tot weekendul am trait pt intalnirile noastre, ca ma simteam desprinsa dintr-o lume de basm, de demult si ca timpul pur si simplu pt mine mergea mai lent si pt toti ceilalti mai repede incat eu in atemporalitatea in care simteam ca ma aflu ii puteam observa pe ceilalti, iar ei in graba lor treceau pe langa mine fara sa observe...mi-a placut starea aia de plutire, de visare insa incet, incet ma-m intors la realitate...totusi mai am si examene de dat, mai trebuie sa mai si invat...nu?dar ma intreb ce e realitatea?care e realitatea?... Ceea ce asa-zis putem vedea, auzi sau atinge? stiu ca nu e asa, de aceea ma si cuprinde nostalgia asta cand ma gandesc la o lume, pe care abia am intrezarit-o, spre care am privit cu coada ochiului...si totusi trebuie sa ne ancoram cumva in realitatea fizica, pe care o stim cu totii, pentru supravietuire...ar fi prea usor sa ne lasam sufletul/spiritul sa zboare liber, sa cutreiere nestingherit prin Univers, iar noi sa uitam de tot si de toate...din pacate, societatea si timpul nu ne-o permite, asa ca va trebui sa ne multumim cu mici escapade care sa ne indulceasca vietile monotone si sa ne dea putere sa speram intr-o lume mai buna...
M.P., femeie : La padure ,in timpul scurtei meditatii de dinaintea cautarii copacului cu care sa ne imprietenim, am vazut in spatele ochilor inchisi cum cercul nostru este vizitat de niste pitici cu palarii rosii, si cum copacii ne privesc cu ochi mari , zambind .Parca eram intr-o poveste .
L.,femeie : La inceputul primei practici de calatorie shamanica in Lumea de Sus , m-am pierdut in ganduri si parea ca nu imi reuseste ...ma gandeam ca e inca una din acele situatii in care nu reusesc sa fac ceea ce trebuie ...cand ,deodata , m-am intrebat : de ce am toate aceste ganduri ? Raspunsul a venit prompt, de undeva din adanc : "Sufletul meu plange "...de indata ce mi-am asumat acest sentiment ,intrebarile au incetat si am gandit : "Sa cobor in inima ". Si m-am pomenit dintr-o data in inima mea , un loc atat de plin de pace si acceptare si de iubire ,incat mi-am dat seama ca nu e nevoie sa mai plec nicaieri de acolo ...era atat de bine ! Deci de la zgomot mental, am trecut prin asumarea propriilor sentimente si am ajuns intr-un loc de pace , acceptare ,iubire si bucurie in inima mea .
D.P. , femeie : Initial am fost usor dezamagita , eu venisem cu gandul ca voi fi martora unor evenimente senzationale ...Sentimentul acesta mi s-a schimbat complet cand am inceput sa imi dau seama cat de importante si de ajutor sunt cele ce ne-au fost aratate .Sunt mai puternica si mai bucuroasa acum .De-a lungul vietii mele de pana acum, compasiunea pentru anumiti oameni m-a golit de energie , desi intotdeauna am considerat ca am prea multa si am deschis usa larg pentru a intra oricine .I-am invitat: "Veniti si luati !".Ceea ce am invatat de la Howard este :"Nu dati puterea voastra nimanui .".Si am mai aflat ca poti vorbi cu cineva absolut necunoscut , poti avea incredere ,poti spune cele mai tainice probleme ale tale pentru a primi ajutor .E inspaimantator cumva totusi faptul ca un om ca Howard poate "vedea" prin tine , chiar si lucruri pe care te-ai chinuit o viata intreaga sa le ascunzi .
A.M., barbat : Desi au trecut deja cateva zile , inca mai simt entuziasmul si bucuria de acolo . Visele mi-au devenit mai colorate , mai semnificative , culorile sunt mai vii , sunt mai prezent in viata mea . La postura Ursului m-am simtit miscat , ocrotit , tinut in brate . Am simtit nevoia sa dau capul un pic mai pe spate si am simtit foarte distinct niste curenti de energie ca aceia de la acele de acupunctura miscandu-se in sus pe coloana vertebrala ,ceafa si cap , precum si o caldura puternica . Sentimentul a fost foarte placut . In padure , la copac , am intrebat copacul: "cum pot sa trec mai bine peste momentele de revolta , de nervozitate ? " ...si in gand am auzit raspunsul : " E simplu...doar fii. " . Fiind la un moment dat vorba de disciplina practicii shamanice , am ras cu lacrimi la povestea zisa de Howard : Michael Harner(care , apropos , e bun prieten cu Howard ), renumitul antropolog care a resuscitat interesul vesticilor pentru shamanism- , ajungand intr-un sat de nativi (indieni amazonieni) , a vazut un om care vorbea cu copacii , cu florile, cu vantul . Si i-a intrebat pe localnici : "Acesta este shamanul vostru ? " "Nu- au raspuns ei-, acesta este nebunul satului " HA HA HA !!!- shamanul stie sa se opreasca , sa revina la starea normala de constiinta , el are disciplina .
Am mai lucrat cu metode energetice de tratament si pot spune ca acele daruri aduse pentru partenerii de workshop din calatoria shamanica au fost cu adevarat receptate foarte bine .Daca ar fi sa sintetizez cumva , totul a fost o aplicatie , o constientizare experientiala plina de respect , de bucurie si de compasiune a faptului ca toti suntem frati si surori , toti suntem conectati si ne putem ajuta unii pe altii .
|
