MIORITA , O CAPODOPERA A SUFLETULUI ROMANESC |
MIORITA , CAPODOPERA METAFIZICA
Am trecut prin multe pozitii personale vis-a-vis de "Miorita" , pana sa ajung la realizarea faptului ca este o capodopera inestimabila .
MIORITA
Pe-un picior de plaiu,
Pe-o gură de raiu,
Iată vin ?n cale,
Se cobor la vale
Trei turme de miei
Cu trei ciobănei
Unu-i Moldovean
Unu-i Ungurean
Şi unu-i Vr?ncean.
Iar cel Ungurean,
Şi cu cel Vr?ncean,
Mări se vorbiră,
Ei se sfătuiră
Pe l'apus de soare
Ca să mi-l omoare
Pe cel Moldovan
Că-i mai ortoman
Ş'are oi mai multe,
M?ndre şi cornute,
Şi cai invăţaţi
Şi c?ni mai bărbaţi!...
Dar cea Mioriţă
Cu l?na plăviţă
De trei zile'ncoace
Gura nu-i mai tace,
Iarba nu-i mai place.
- Mioriţă laie,
Laie, bucălaie,
De trei zile'ncoace
Gura nu-ţi mai tace!
Ori iarba nu-ţi place,
Ori eşti bolnăvioară,
Draguţă Mioară?
- Drăguţule bace!
Dă-ţi oile'ncoace
La negru zăvoi,
Că-i iarba de noi
Şi umbra de voi.
Stăp?ne, stăp?ne,
Iţi cheamă ş'un c?ne
Cel mai bărbătesc
Şi cel mai frăţesc,
Că l'apus de soare
Vreau să mi te-omoare
Baciul Ungurean
Şi cu cel Vr?ncean!
- Oiţă b?rsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In c?mp de mohor,
Să spui lui Vr?ncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă ?ngroape
Aice pe- aproape
?n strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
In dosul st?nii,
Să-mi aud c?nii,
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
V?ntul c?nd a bate
Prin ele-a răzbate,
Ş'oile s'or str?nge
Pe mine m'or pl?nge
Cu lacrimi de s?nge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m'am ?nsurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Că la nunta mea
A căzut o stea;
Soarele şi luna
Mi-au ţinut cununa;
Brazi şi păltinaşi
I-am avut nuntaşi;
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!
Iar dacă-i zării,
Dacă-i ?nt?lnii
Măicuţă bătr?nă
Cu br?ul de l?na,
Din ochi lăcrim?nd,
Pe culmi alerg?nd,
Pe toţi ?ntreb?nd
Şi la toţi zic?nd:
Cine-au cunoscut,
Cine mi-au văzut
M?ndru ciobănel
Tras printr'un inel?
Feţişoara lui,
Spuma laptelui;
Musteţioara lui,
Spicul gr?ului;
Perişorul lui,
Peana corbului;
Ochişorii lui,
Mura c?mpului!...
Tu Mioara mea,
Să te'nduri de ea
Şi-i spune curat
Că m'am ?nsurat
Cu-o fată de crai,
Pe-o gură de rai.
Iar la cea măicuţă
Să nu spui, drăguţă,
Că la nunta mea
A căzut o stea,
C'am avut nuntaşi
Brazi si păltinaşi,
Preoţi, munţii mari,
Paseri, lăutari,
Păsărele mii,
Şi stele făclii!...
(versiunea lui Vasile Alecsandri)
Caile care m-au readus la Miorita sunt multe , si criteriile teologice , filozofice , etice , spirituale dupa care ii recunosc profunzimea si maiestria sunt iarasi multe .
Exista in ea atata iubire si cunoastere autentica , incat am ajuns sa consider Miorita un fel de Evanghelie a Crestinismului Cosmic Romanesc .
Voi incerca in continuare sa enumar cateva idei si exprimari din Miorita ,care vorbesc sufletului meu .
RAIUL
Ciobanasul din Miorita , iata omul care cu adevarat traieste in Rai ....
In unele mitologii avem reprezentarea raiului ca un loc al desfatarilor senzuale , carnale , al banchetelor pantagruelice , al bogatiilor fara masura....Notiunea de Rai a ciobanului din Miorita - si , prin extensie , a poporului roman - este natura , asa cum e ea de la Dumnezeu lasata ....fara zorzoane artificiale , fara dezmaturi senzuale , fara bogatii ale buzunarului....fara proiectarea lipsurilor, dorintelor nesatisfacute si a frustrarilor de o viata a celui ce viseaza la rai : raiul flamandului e plin de mancare , raiul insetatului are multe fantani, lacuri si fluvii... raiul celui ce doreste bogatia e plin de aur si nestemate ... raiul celui desfranat e plin de femei languroase..raiul celui bolnav de dorinta de putere si de lipsa smereniei e ceea ce noi numim Iad .
Raiul ciobanului nostru e natura ,exact asa cum e ea de la Dumnezeu lasata .Totul e perfect asa cum e .Totul e viu, totul are suflet. Totul e sacru .
"Pe-un picior de plai, /Pe-o gura de rai ...."
- Raiul este aici , pe Pamant , este aici si acum . Este posibil pentru noi , oamenii , sa traim in Rai , pe pamant fiind . Pamantul nu este un loc " de joasa vibratie", in care sufletele sunt trimise spre ispasirea pacatelor din incarnari anterioare , nu este o "vale a plangerii"( cel putin, nu in intregime ; cel putin, nu pentru ciobanul din Miorita ), nu este ceva de care sa fugim, sa ne detasam .....Poate ca unii au "cazut din Rai " , dar altii inca nu au fost dati afara din gradina Raiului .Lumea in care ciobanasul moldovean traieste este o Lume a unirii mistice ( unio mystica ) cu natura , cu toate fiintele vii , cu toata Fiinta . Exista atata non-dualism in acest inceput , ca si pe intreg parcursul Mioritei.....nu exista separare intre Rai si Pamantul asa cum e de la Dumnezeu lasat , nu exista separare intre Viata si Moarte .
Planuirea unui omor in vederea insusirii de catre ceilalti doi ciobani a oilor si cainilor ciobanului moldovean , este ceva regretabil de general uman ( mai ales in zilele noastre) , un comportament dictat de gandirea "economica" in perspectiva , de lacomie ; din delicatete , nu se insista asupra acestui episod care nu face cinste speciei umane ; remarcabila este insa exprimarea afectuoasa care se regaseste in multe variante ale Mioritei in ceea ce-i priveste pe cei doi : " Doi is fratisori , unu-i strinasel "- diminutivare , " doi is veri primari , unu-i strainel...", "fratilor , fartatilor, voi daca mi-ti omora "... Ciobanul afla de planurile criminale si ii numeste "fratilor, fartatilor " , le da indicatii despre unde sa-l ingroape daca il vor omora . In alta varianta , tot fara patima, fara panica , ii spune mioarei unde sa le comunice celor doi unde sa-l ingroape . Regasim aici un fel de "iubeste-ti vrajmasii".....dar nicaieri nu se spune ca el a stat pasiv sa fie omorat . Gasim aici o acceptare a situatiei , adica acceptarea realitatii faptului ca ceilalti doi planuiesc-doresc sa il omoare ...si mai gasim un pragmatism si o luciditate deosebite : ciobanasul moldovean isi face testamentul , pentru cazul cel mai rau - cel in care va fi omorat .
Multa vreme am ramas cu ideea superficiala ca pastorul moldovean se resemneaza in fata mortii iminente , asa numita " resemnare mioritica ", sau "contemplativitate moldoveneasca/ romaneasca" sau "pasivitate"......dar la o analiza mai atenta a textului , nu reiese de nicaieri asa ceva ...dimpotriva , reiese ca eroul principal are stapanire de sine, nu isi pierde capul , este realist , inclusiv isi face testamentul , cu grija atat pentru cei ce planuiesc sa il omoare , cat si pentru maicuta lui si pentru turma sa si obiectele pe care le iubeste : fluierele si " bota mea cea luce/mi-o puneti de cruce "cum spune o varianta aparuta pe albumul lui Grigore Lese , "Horile Vietii"...Hmmm...o bota care e "luce" e o bota folosita multa vreme , de i s-au netezit nodurile pana la a ajunge sa luceasca .....
Cu atata luciditate si calm , realism si stapanire de sine si nesubestimare a adversarilor ,si cu "bota cea luce" , cred ca sunt foarte mari sanse ca finalul sa nu fie cel soldat cu moartea ciobanelului moldovean .....si , iarasi , textul Mioritei nu ne spune nimic despre deznodamantul acestei situatii ....aceasta omisiune nu e deloc intamplatoare , ci dimpotriva face parte din intrebarile metafizice , spirituale pe care aceasta capodopera ne face sa ni le punem .
TESTAMENTUL CIOBANULUI
Ma simt indemnat sa fac niste consideratii introductive referitor la modul de a fi , de a se relationa la fiintele ce-l inconjoara , al eroului principal .
Ciobanasul nostru comunica , la propriu, nu la figurat , cu toata natura , incepand cu Mioara cea nazdravana si continuand cu brazi si paltinasi , paserile ceriului ,Vantul , Soarele si Luna , Stelele . El canta si stie rosturile feluritelor materiale din care se fac fluiere :
"Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!"
El stie a canta , si canta : cu drag , duios , cu foc .
El e prieten cu tot ceea ce este : cu raul, cu ramul, cum spune Mihai Eminescu .
El nu este un cioban care e separat de oile sale printr-o pozitie de superioritate umana , ci vorbeste cu miorita cea nazdravana , chiar primeste sfat de la ea , ii incredinteaza ultimele sale dorinte , impregnate de iubirea de oi, de caini , de cantec , de natura :
- Oiţă b?rsană,
De eşti năzdrăvană
Şi de-a fi să mor
In c?mp de mohor,
Să spui lui Vr?ncean
Şi lui Ungurean
Ca să mă ?ngroape
Aice pe- aproape
?n strunga de oi,
Să fiu tot cu voi;
In dosul st?nii,
Să-mi aud c?nii,
Aste să le spui,
Iar la cap să-mi pui
Fluieraş de fag,
Mult zice cu drag!
Fluieraş de os,
Mult zice duios!
Fluieraş de soc,
Mult zice cu foc!
V?ntul c?nd a bate
Prin ele-a răzbate,
Ş'oile s'or str?nge
Pe mine m'or pl?nge
Cu lacrimi de s?nge!
Iar tu de omor
Să nu le spui lor.
Să le spui curat
Că m'am ?nsurat
Cu-o mindră crăiasă,
A lumei mireasă;
Ciobanul moldovean isi iubeste turma , cainii , dar nu la modul declarativ -demagogic , el nu spune textual " Va iubesc" , ci se exprima la modul liric, concluziile le tragem noi : atat de mult le iubea, ca a dorit sa fie ingropat in dosul stanii , ca sa le fie in apropiere si dupa moarte....multi oameni isi doresc sa ajunga in Rai dupa moartea proprie, iar ciobanasul nostru nu face exceptie: locul in care isi doreste sa ajunga dupa ce va muri este Raiul sau ; atat de mult le iubea , incat nu a dorit a le face sa sufere prin aducerea la cunostinta lor a eventualei sale morti , decat intr-un mod simbolic( " la nunta mea/ a cazut o stea"). Fata de Maicuta sa, pastorul are si mai multa atentie si blandete : ei va trebui sa i se spuna doar ca s-a insurat cu a Lumii Craiasa , iar de caracterul cosmic -iar nu uman- al nuntii , si de caderea stelei sa nu-i fie pomenit .
El nu spune " Eu sunt Pastorul cel bun "....ci ne lasa pe noi a trage aceasta concluzie .
El nu pune distanta ca dintre "omul - coroana creatiei " si " dobitoacele cele inferioare " intre el si turma sa, intre el si fiintele vii printre care traieste , intre el si natura , ci ajutorul si comunicarea e cu doua sensuri .Fiecare fiinta are darurile ei de impartasit, fiecare fiinta isi aduce propria contributie si e egal pretuita pentru ceea ce este .
El nu se pune mai presus de fiintele ce-l inconjoara , nici macar fata de cei doi ce planuiesc sa il omoare , ci este smerit . El nu se roaga altcuiva- cuiva exterior siesi- sa fie crutat sau pentru ca acei doi potentiali criminali sa fie iertati ...nu ii insulta spunandu-le ca nu stiu ce fac ....ci nepomenind macar , necriticand atitudinea lor lacoma si potential criminala , ii iarta fara ca macar sa le reproseze ceva, neaducand macar vorba . Acest act interior de a ierta atat de discret e reala iertare . Aceasta , bineinteles, nu inseamna ca-i va si lasa sa il omoare .Personal , sunt convins ca pastorul din Miorita e viu intr-un fel sau altul , si azi .
ALEGORIA MORTII CA NUNTA COSMICA este foarte revelatoare , dar pana sa facem saltul spiritual de a privi Moartea ca pe o Nunta , sa mai exploram putin nunta : la nunta inviti prietenii cei mai apropiati iar nu necunoscuti sau dusmani ; lista de invitati-nuntasi a ciobanasului este compusa din brazi , paltinasi , pasarele , stele , Soare si Luna .Din toate fiintele vii cu care el interactioneaza armonios . Nunta este unul din evenimentele majore in viata omului , evenimente de rezonanta cosmica la scara personala .
Moartea este universal privita ca fiind o transformare , ca o deschidere a aripilor sufletului intr-un zbor de integrare cosmica largita .Facand abstractie de foarte putinele mitologii care ne propun scenarii de cosmar dupa moarte , toate traditiile lumii valorizeaza Moartea intr-un mod extrem de pozitiv , din punctul de vedere al celui ce trece prin aceasta experienta .
Miorita nu face exceptie de la a trata Moartea ca fiind initiatica , valoroasa .E de exceptie in schimb prin frumusetea si iubirea ce o emana , o exprima . Alegoria Mortii ca apoteoza , ca Nunta Cosmica este de o imensa frumusete , forta poetica , precum si forta spirituala .
Facand un mic rezumat al acestor idei , gasesc ca Miorita este o expresie magistrala a ideii de unitate binecuvantata intre poporul roman si tot-ceea-ce-este , a ne-muririi , a iubirii care nu se infaloseaza ci se smereste , care nu judeca , ci iarta fara a face macar reprosuri , a simfoniei nuntii cosmice care se canta si se joaca permanent , duios , cu foc, cu drag , cu jale, cu dor , cu bucurie....
sursa : www.shamanism.nierika.ro
o pagina de internet extraordinara despre sufletul romanesc este : www.spiritromanesc.go.ro
|
Sursa:
www.shamanism.nierika.ro |
arhiva articole |
|
|
|
| |
|
